miercuri, 20 ianuarie 2010

www.jihad.com – de Thomas L. Friedman

Un punct de vedere interesant al lui Thomas L. Friedman: arabii, musulmanii în general ar trebui să lupte contra jihadiştilor şi ideilor lor. De ce nu o fac? De ce au acest ataşament oficial căldicel la ideea luptei antiteroriste dar se indignează doar de interzicerea construirii minaretelor în Elveţia şi nu le pasă de civilii musulmani care sunt ucişi în ţările lor? Le este teamă sau de fapt sunt de acord şi susţin ideile jihadistilor numai că nu o pot spune deschis? Este taqqyiah legea de bază a relaţiilor lumii islamice cu celelalte ţări? Dacă există, unde sunt liderii politici şi intelectualii musulmani antiterorişti?


Articolul www.jihad.com a apărut în New York Times sub semnătura lui Thomas L.Friedman la data de 15 decembrie 2009.

www.jihad.com – de Thomas L. Friedman

Să nu ne minţim pe noi înşine. Oricare ar fi ameninţarea pe care Afganistanul real o pune în faţa securităţii naţionale a Statelor Unite, acum “Afganistanul Virtual” reprezintă o ameninţare la fel de mare. Afganistanul Virtual este reţeaua de sute de site-uri web jihadiste care inspiră, antrenează, educă şi recrutează musulmani tineri să se angajeze în jihad împotrivă Americii şi a Occidentului. Orice creştere a forţelor pe care o facem în Afganistanul real, nu are nici o şansă să fie un succes autosuficient, cu excepţia cazului în care există un val de creştere paralel – prin intermediul liderilor religioşi şi politici musulmani şi arabi – împotriva acelora care promovează jihadismul violent la faţă locului în ţinuturile musulmane şi online în Afganistanul Virtual.

Săptămâna trecută, cinci bărbaţi din Virginia de nord au fost arestaţi în Pakistan, unde s-au dus, ei au spus-o poliţiei pakistaneze, să adere la jihad împotriva trupelor americane în Afganistan. Au făcut primul contact cu două organizaţii extremiste din Pakistan în luna august, prin e-mail. Aşa cum a Washington Post a raportat în ediţia de duminică: “recrutarea online a crescut exponenţial, cu Facebook, YouTube şi sofisticarea online tot mai mare a oamenilor ,” a declarat un înalt oficial de la Departamentul pentru Securitate… “Din ce în ce mai mult, recrutorii iau roluri mai puţin importante în moschei şi centre comunitare, deoarece locurile de genul ăsta sunt sub control. Deci, ce fac aceşti tipi este să se îndrepte către internet “, a spus Evan Kohlmann, un analist senior cu SUA de la NEFA Foundation, un grup privat care monitorizează site-urile Web extremiste.”

Echipa Obama este mândră să citeze cât de mult “aliaţi” avem în coaliţia afgană. Îmi pare rău, dar nu avem nevoie de mai mult aliaţi NATO ca să ucidă mai mulţi talibani şi qaedişti. Avem nevoie de mai mulţi aliaţi arabi şi musulmani pentru a ucide ideile lor extremiste care, datorită Afganistanului Virtual, sunt în prezent răspândite mai departe decât oricând înainte.

Numai arabii şi musulmanii pot lupta de război al ideilor în cadrul Islamului. Am avut un război civil în America, în mijlocul secolului 19, deoarece am avut o mulţime de oameni care credeau lucruri rele – şi anume că ai putea subjuga oameni din cauza culorii pielii lor. Am învins aceste idei şi persoane fizice, liderii şi instituţiile care le propagau ideile, şi am făcut-o cu o asemenea ferocitate, încât cinci generaţii mai târziu o parte din moştenitorii lor încă nu au iertat Nordul.

Islamul are nevoie de acelaşi război civil. Ea are o minoritate violentă care crede lucruri rele: faptul că este OK nu numai să ucizi non-musulmanii – “necredincioşii”, care nu se supun autorităţii musulmane – ci şi să ucizi musulmani, precum şi pe cei care nu acceptă stilul de viaţă rigid musulman şi care nu vor să se supună unui califat musulman.

Ce este cu adevărat înfricoşător este că aceste minorităţi jihadiste violente par să se bucure de cea mai mare “legitimitate” în lumea musulmană de astăzi. Puţini lideri politici şi religioşi îndrăznesc să vorbească împotriva lor în public. Liderii arabi seculari fac cu ochiul la aceste grupuri, spunându-le: “Vă vom aresta în cazul în care o faceţi la noi, dar dacă ne părăsiţi şi o faceţi în altă parte, nicio problemă.”

Cât de multe fatwas – edicte religioase – au fost emise de către organismele de conducere ale Islamului împotriva lui Osama bin Laden şi a Al-Qaeda? Foarte puţine. Unde a fost indignarea săptămâna trecută când, în prima zi în care Parlamentul Irakului a convenit asupra unei formule de a organiza alegeri multipartite libere şi corecte – fără precedent în istoria modernă a Irakului – cinci explozii detonate de atentatori sinucigaşi au lovit ministere, o universitate şi Institutul de Arte Frumoase din Bagdad, omorând cel puţin 127 de persoane şi rânind mai mult de 400, mulţi dintre ei fiind copii?

Nu numai că nu există nici o condamnare semnificativă în curs de dezvoltare în lumea musulmană – care a fost în principal axată să reziste la interdicţia Elveţiei cu privire la minaretele noilor moschei – nu a existat nici un ciripit uşor care sa iasă din Washington. Preşedintele Obama nu a exprimat indignarea publică. Era momentul să o facă.

“Ceea ce musulmanii au discutat săptămâna trecută au fost minaretele din Elveţia, nu crimele din Irak sau Pakistan”, a subliniat Mamoun Fandy, un expert asupra Orientulului Mijlociu de la Institutul Internaţional de Studii Strategice din Londra. “Oamenii caută heringi roşii atunci când nu vor să se te uite înspre ei înşişi, atunci când nu doresc să îşi adune curajul moral de a produce o contra-fatwa care ar spune: stabilizarea Irakului este o datorie islamică iar a aduce pacea în Afganistan este o parte a supravieţuirii ummah islamice “, sau a comunităţii.

Deci, vă rog spuneţi-mi, cum se presupune că am putea noi să ajutăm la construirea a ceva decent şi auto-sustenabil în Afganistan şi Pakistan, atunci când jihadistii omoară zeci de alţi musulmani şi nimeni nu îi denunţă?

O formulă mentală corozivă s-a împământenit după 9 /11. Aceasta spune că arabii şi musulmanii sunt doar obiecte, niciodată responsabili pentru nimic în lumea lor, iar noi suntem singurii subiecţi, responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă în lumea lor. Noi îi infantilizam.

Arabii şi musulmanii nu sunt doar obiecte. Ei sunt subiecte. Ei aspiră la, sunt în măsură să şi trebuie să fie invitaţi să îşi asume responsabilitatea pentru lumea lor. Dacă dorim o regiune paşnică şi tolerantă mai mult decât o vor ei, atunci ne vor ţine hainele în timp ce noi luptăm, şi îşi vor ţine gura închisă împotriva extremiştilor cei mai răi. Ei vor pierde, dar şi noi vom pierde – aici şi acolo, în Afganistanul real şi în Afganistanul Virtual.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu