Islam Religia Păcii

Musulmanii se laudă cu religia lor Islamică spunând că este „Religia Păcii” dar dacă analizăm puțin așa zisa religie a păcii vom observa ca este defapt religia terorii și că este destul de similară cu religia iudaică a evreilor. La fel ca și evreii, musulmanii dacă ar putea, ar omorâ pe toată lumea. Deși evreii nu sunt prieteni cu arabii și se consideră dușmani de moarte în Orientul Mijlociu, ambii fac parte din aceeași rasă, Rasa Semită. În Europa însă, există totuși o alianță puternică între evrei și arabi, ambii luptând împotriva Creștinismului și a oamenilor cu ascendență europeană în general fie că sunt creștini, altă religie sau ateiști.

Irak

Republica Iran (Al-Jumhuriya Al-‘Iraqiya Ad Dimuqratya Ash-Sha’Abiya) este situata in sud-vestul Asiei, intre 29°06´-37º22´ latitudine nordica si 30º48´-48°34´ longitudine estica. Limitele sale sunt Turcia, Iranul, Golful Persic, Kuweit, Arabia Saudita, Iordania si Siria.
Suprafata Iraqului este de 434 000 km² si o populatie de 21 035 000 locuitori (in 1996). Densitatea medie este de 48 loc/km². Majoritatea populatiei sunt arabii (75%) urmati apoi de kurzi (18%) si de turci, iranieni si europeni. 3/4 din populatia tarii se concentreaza in Campia Tigru-Eufrat(Mesopotamia). Un numar neprecizat de beduini nomazi traiesc in munti si in zona desertica din vestul si sud-vestul Eufratului. Islamismul are ponderea cea mai ridicata (95%) ; se mai intalneste si catolicismul.
Situat in partea centrala a tarii, pe ambele maluri ale fluviului Tigru, Bagdadul (Baghdad) este capitala statului iranian fiind fondat in 762 de califul Al Mansur (sub numele de Madinat-al-Samal). Capitala a Califatului Abasid, el devine pentru 3 secole centrul cultural si economic al lumii arabe. Este distrus de mongoli in 1258 si 1401,dupa care cunoaste incepand cu secolul XVII o lenta dezvoltare. In 1921 devine capitala regatului, iar in 1932 a statului iraqian independent, cunoscand o rapida inflorire economica. Este primul centru industrial al tarii si un renumit centru artizanal al Orientului Apropiat ; activ centru comercial si financiar, insemnat nod rutier si port fluvial. Obiectivele turistice ale capitalei sunt : Palatul califilor abasizi, Minaretul Sukel-Ghazed si Monumentul soldatului necunoscut. Principalele orase ale Iraqului sunt Mosul, Basra, Kirkuk si Hilla.
Limba oficiala este araba. In provinciile locuite de populatia kurda, limba kurda este din 1972 egala in drepturi cu araba. Apartine limbilor indo-europene din ramura indo-iraniana si foloseste o scriere araba, latina si chirilica. Este impartita din punct de vedere administrativ in 18 governorate numite “mohafaza”. Sarbatoarea nationala este aniversata data de 17 iulie (preluarea puterii politice ce catre Partidul Socialist Arab Baas). Moneda nationala este dinarul, avand ca subdiviziune filsul.
Teritoriul de astazi al Iraqului este cunoscut inca din Antichitate sub numele de Mesopotamia ; el a fost leaganul unor stralucite civilizatii precum cea sumeriana, akadiana, asiriana, babiloniana. In 539 i.e.n. este cucerut de Persia ahemenida, in 331 i.e.n. de Alexandru cel Mare, fiind apoi stapanit de Regatul Seleucid (sec. IV-III i.e.n), de statul partilor (sec.II i.e.n.-III-e.n.) si sasanizilor (sec.III-VII e.n.). In 635-637 este cucerit de arabi care dau tarii denumirea actuala si isi impun o noua religie(islamul) si o noua limba (araba). Odata cu fondarea Bagdadului (762), Iraqul devine centrul Califatului Arab al abasizilor. Cucerit in secolul XI de turcii seldjucizi, de mongoli in 1258 si 1394, de turkmeni la inceputul secolului XV, de persani in 1499, Iraqul devine intre 1534-1918 a provincie a Imperiului Otoman. Dupa ocuparea Iraqului de trupe engleze in timpul primului razboi mondial (1917-1918), Liga Natiunilor acorda in 1920 Marii Britanii mandat de administrare asupra acestui teritoriu. In 1921 Iraqul devine regat si este admis in Liga Natiunilor. Participa in 1948-1949 la razboiul impotriva statului Israel. Mentinerea unor pozitii puternice ale imperialismului britanic in viata economica si politica a statului, politica antidemocratica a monarhilor declanseaza numeroase revolte populare. La 14 iulie 1958, in urma loviturii de stat conduse de Abdal Karim Kassem, monarhia este abolita iar Iraqul se proclama republica. La inceputul anilor ’90 are loc razboiul din Golf ca urmare a invadarii Kuweitului de catre Iraq, acest gest a atras un iminent razboi din partea americanilor si a aliatilor ei impotriva lui.
Iraqul este o republica prezidentiala, potrivit Constitutiei din 16 iulie 1970, amendat ultima oara la 4 septembrie 1977. Presedintele este ales prin vot indirect de Consiliul Comandamentului Revolutiei. Seful statului si a guvernului iraqian de astazi este Saddam Husayn (ales ca sef al statului din 1979).
Relieful se distinge prin 4 regiuni naturale. Campia Tigru-Eufrat ocupa o vasta zona depresionara drenata de Eufrat (2 800 km) si Tigru (1 850 km) care se unesc si formeaza fluviul Shatt al’Arab ce se varsa in Golful Persic; aceasta campie (vechea Mesopotamie) are un aspect monoton, cu brate parasite, canale si intinse zone mlastinoase. Campiile desertice din vest sunt traversate de vai seci (Wadi Hauran, Wadi Tubal, Sha’ib Hisb) si sunt salasul beduinilor si a camilelor. In Piemontul de nord (vechea Asirie), zona mai inalta, cu bogate zacaminte de petrol, precipitatiile sunt mai bogate (400 mm/an). Muntii Kurdistanului ocupa nord-estul tarii si sunt traversatide vai adanci cu sectoare de chei si defilee ale afluentilor pe stanga ai Tigrului (Zab al Kabir, Zab al Asfal, Diyala). Clima este subtropical, cu ariditate accentuata ; verile sunt toride, fara precipitatii, vantul « shamal » ridicand temperaturile pana la 49° si provocand in desert furtuni de nisip ; iernile sunt mai blande. Vegetatia este formata din stepe cu tufisuri(in nord si est) si plante xerofite si halofite (in sud si vest). Padurile ocupa suprafete reduse (3,5%) si se intalnesc doar in Muntii Kurdistanului. Fauna, adaptata mediului, cuprinde sacali, pisici salbatice, gazele, varani, broaste testoase.
Este o tara cu o economie in curs de dezvoltare. Iraqul este unul din insemnatii producatori si exportatori de petrol. Detine cantitati importante de gaze naturale, sare, sulf, gips, cupru, crom si fosfati. Este o importanta producatoare de curmale.

Iordania

Cu denumirea oficiala de Regatul Hasemit al Iordaniei (Al-Mamlaka Al-Urdunniya Al Hashimiya, este situat in sud-vestul Asiei, in Orientul Apropriat, intre 29°17´-33°23´ latitudine nordica si 34°53´-39°18´ longiudine estica. Are ca vecini statul sirian, iraqian, saudit, Marea Arabiei (Golful Aqaba) si israelian.
Are o suprafata de 92 000 km² si o populatie(in 1996) de 5 654 000 locuitori (densitatea medie de 61 loc/km²). Intreaga populatie este de etnie araba. Populatia este concentrata pe malul vestic al Iordanului si in zona capitalei. Islamismul este religia de stat (95%) dar sunt si crestini (5%).
Situat in vestul tarii, la 730-850 m altitudine, pe raul temporar Wadi’Amman si cu o populatie de 1 350 000 locuitori, Ammanul este capitala statului iordanian. Cunoscut sub numele de Rabbath Ammon, din mileniul II i.e.n., drept capitala a amonitilor, numit Philadelphia in secolul III i.e.n., Ammanul este inclus in secolele II-VII e.n. in Imperiul Roman si Bizantin. Dupa cucerirea araba, orasul incepe se decada, fenomen accentuat in timpul stapanirii otomane (sec. XVI-1918). Cunoaste o puternica afirmare economica si culturala continuata dupa proclamarea in 1946 a independentei statului iordanian. Capitala concentreaza in zona Zarka principalele unitati industriale ale tarii. Monumente turistice ale capitalei : Palatul regal, amfiteatrul roman (sec.II e.n., moscheea El Hossein (1924). Orase importante : Zarka si Irbid.
Limba oficiala este araba. Iordania este impartita in 8 governorate numite “muhafaza” : Amman, Irbid, Balqa, El Karak, Ma’an, Nablus, El Quds si Desert. Sarbatoarea nationala a Iordaniei se serbeaza la 25 mai (aniversarea proclamarii inependentei-1946). Moneda nationala este dinarul iordanian.
Iordania a fost populata inca din antichitate de triburi semite, parte componenta a Imperiului Roman, apoi a Imperiului Bizantin, mai tarziu a Califatului Arab si a Imperiului Otoman (1516-1918). Teritoriul Iordaniei este acordat dupa incheierea primului razboi mondial de Liga Natiunilor, in 1920, Marii Britanii cu mandat de administrare. Emiratul Transiordaniei, creat de administratia britanica in 1922, obtine in 1928 o anumita autonomie interna. In urma luptei de eliberare nationala, la 22 martie 1946 este proclamat regatul independent Transiordania ; Abd Allah Ibn Hussein, din familia Hasemita, emir din 1921, se incoroneaza rege. Participant la razboiul arabo-israelian din 1948-1949, Iordania inglobeaza partea de est a Palestinei si adopta la 23 aprilie 1950, numele de Regatul Hasemit al Iordaniei al carui tron este ocupat la 11 august 1952 de regele Hussein al-II-lea. In urma conflictului armat arabo-israelian din iunie 1967, la care participa si Iordania, Israelul ocupa teritoriul iordanian de pe malul drept al Iordanului(Cisiiordania) si partea iordaniana a Ierusalimului. In cursul conflictului armat arabo-israelian din octombrie 1973, trupe iordaniene participa la operatiunile militare de pe frontul sirian. In octombrie 1974, Iordania recunoaste Organizatia pentru Eliberarea Palestinei ca singurul reprezentant legitim al intereselor poporului palestinian.
Este o monarhie constitutionala, regat ereditar, potrivit Constitutiei din 1 ianuarie 1952.
Aproprierea vastului desert arabo-sirian si prezenta marilor fracturi tectonice, lacul Tiberiada-Golful Aqaba influenteaza conditiile naturale ale Iordaniei. Se deosebesc trei regiuni principale : depresiunea tectonica El Ghor prin care Iordanul, principalul curs de apa al tarii, curge catre Marea Moarta ; aceasta depresiune este dominat aspre vest de Muntii Iudeei, fragmentati de vai scurte, bine populate. Regiunea estica cuprinde un platou fertil, mai inalt in nord (Jabal’Ajlun-1247 m), traversat de afluenti ai Iordanului (Wadi Yarmuk si Nahr ez Zarqa), si un vast spatiu desertic cu inaltimi separate prin largi depresiuni cu vai seci si dune de nisip (El Jafr, Wadi Sirhan). Clima este similara celei din alte tari est-mediteraneene, se caracterizeaza prin ierni ploioase si relativ reci (7,2° in ianuarie) si veri toride(Amman, valea Iordanului, 49°C in iulie), foarte uscate, cu vanturi fierbinti dinspre desertul Siriei. Precipitatiile sunt bogate. Haina vegetala este destul de saraca, tipice fiind pasunile si plantele xerofite. Palcurile de maslini, pini de Alep, stejar si culturile mediteraneene din vest dau specificitate peisajului. Fauna cuprinde, printre altele, hiene, gazele,vulpi de desert, vulturi aurii, ibex si scorpioni.
Iordania are o economie in curs de dezvoltare. Dispune de insemnate resurse de subsol : fosfati, cupru, sare. In industrie s-a dezvoltat ramura chimica, textila, de constructii, rafinarea petrolului, electrotehnica, etc.

Emiratele Arabe Unite

Au denumirea oficiala de Al-Imarat Al-‘Arabiya Al-Muttahida (Emiratele Arabe Unite), si sunt situate in sud-vestul Asiei, in peninsula Arabia. Se invecineaza cu Golful Persic, Omanul, Arabia Saudita si Qatarul.
Are o suprafata cifrata la 80 000 km² si o populatie de 1 946 000 locuitori (in 1996) cu densitatea medie de 24 loc/km². Etnic, este formata din arabi (68%), indo-pakistanezi (15%). In 1978, 75% din populatia tarii o avea rezidentii straini (omanezi, iranieni, sirieni, libanezi, indo-pakistanezi). Este singura tara din lume (alaturi de Kuweit) si exceptand statele europene Andorra si Liechtenstein, in care imigrantii alcatuiesc majoritatea populatiei. Se concentreaza cu precadere in zona de coasta a golfului (60% numai in cele doua mari orase, Abu Dhabi si Dubai) ; o parte din locuitori populeaza oazele de la poalele muntilor Al Hajar. Popultia este in totalitate de religie islamica (musulmani suniti).
Abu Dhabi este capitala Emiratelor Arabe Unite. Este situata pe o insula in Golful Persic, legata de tarm din 1868 de doua porturi rutiere. Are populatie de 600 000 de locuitori. Se dezvolta dupa 1962-1963 paralel cu extinderea exploatarilor petrolifere si este proclamat in 1968 resedinta Federatiei Seicatelor de la Golful Persic iar in 1971 devine capitala tarii. Se impune ca unul dintre cele mai dinamice orase ale Asiei. Orase mai importante : Dubai, Al Ain, Sharjah, Ras al-Khaima.
Sarbatoarea nationala se aniverseaza pe data de 2 decembrie (aniversarea proclamarii Emiratelor Arabe Unite (1971). Limba oficiala este araba si des utilizata este limba engleza. Moneda nationala este dirhamul (dinarul) si este egal cu 1000 de Fils. Este impartita in 7 emirate : Abu Dhabi, Dubai, Fujeira, Ras al-Khaima,Sharjah, Umm al Qiwain si Ajman.
Teritoriul actual al tarii a fost o regiune importanta pentru comertul Orientului Mijlociu cu India si Africa de est, populata din secolul VII de arabi, care aduc o noua religie, islamismul. Numita in secolele XVII-XIX « Coasta piratilor », devine in secolul XIX protectorat britanic in urma unei succesiuni de tratate incheiate intre 1820-1892. Intre 1968-1971, cele 7 seicate si emirate, care formeaza azi E.A.U., fac parte, sub denumirea de Omanul Contractual, alaturi de Qatar si Bahrain, din Federatia Seicatelor de la Golful Persic. La 2 decembrie 1971, emiratele Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Fujeira, Umm al Qiwain, devenite independente, proclama statul federal Emiratele Arabe Unite, la care se raliaza si emiratul Ras al-Khaima ; Qatarul si Bahrainul refuza sa faca parte din federatie.

Bahrain

Mashyaka Al-Bahrain (Seicatul Bahrain) reprezinta denumirea oficiala a acestui stat situat in Asia de Sud-Est, in Golful Persic sub forma de arhipelag. Este asezat la 26°15´ latitudine nordica si 54°17´ longitudine estica intre Qatar si Arabia Saudita.
Are o suprafata de doar 660 km² si o populatie de 578 000 locuitori (in 1996). Densitatea medie este ridicata-876 loc/km². Este formata din arabi (73%), pakistanezi (9%) indieni (5%), europeni (5%), iranieni, etc. Circa 80% din populatie se concentreaza in nord-estul tarii : in capitala si imprejurimi si pe insulita Al Muharraq. Majoritatea populatiei apartine islamismului (95%), din care jumatate sunt sunniti si jumatate siiti.
Capitala tarii este Manama cu o populatie de 200 000 de oameni si este situata pe tarmul nordic al insulei Bahrain. Capitala este mentionata documentar pentru prima data in 1345, resedinta a dinastiei al-Khalifa din 1783, orasul cunoaste o dezvoltare rapida din deceniul 4 al secolului XX, cand devine cel mai important centru industrial (rafinarea petrolului, aluminiu, ciment, produse alimentare, santiere de reparatii navale), mestesugaresc si comercial al micului stat. Este cel mai mare punct de comercializare a perlelor din Golful Persic si unul din primele opt mari centre mondiale de comercializare a aurului. Este de asemenea un important port in regiune. Orase mai importante sunt : Al-Muharraq, Jidd Hafs, Rifa’a, Sitra si Isa Town.
Limba oficiala este araba (dialectul propriu peninsulei Arabia) ; uzuala este folosita engleza. Este impartita administrativ in 12 regiuni. Moneda nationala este Bahrainul dinar si care este egal cu 1000 de Fils.
Sarbatoarea nationala a Bahrainului este 16 decembrie(aniversarea uracarii pe tron a emirului-1961).
De-a lungul timpului, Bahrainul, a reprezentat o baza importanta pe ruta comerciala spre India. Stapanit de-a lungul secolelor de sumerieni (identificat ipotetic cu stravechiul Dilmun), ahemenizi, seleucizi, parti, sasanizi, Bahrainul este cucerit si stapanit in secolul VII de arabi, care impun limba si religia, apoi de portughezi (1521-1602) si de persani (1602-1783). Arabi originari din Kuwait intemeiaza un seicat de sine statator in 1783, sub dinastia al-Khalifa. In urma tratatelor incheiate in 1820, 1847, 1856, 1861, Bahrainul devine de facto un protectorat britanic, Marea Britanie fiind responsabila pentru relatiile externe si apararea teritoriului. Descoperirea primelor zacaminte de titei influenteaza decisiv viata economica a seicatului. Intre 1968-1971 face parte din Federatia Emiratelor din Golful Persic, iar la 14 august 1971 isi proclama independenta de stat.
Bahrainul este o monarhie constitutionala, emirat ereditar, potrivit Constitutiei intrate in vigoare la 6 decembrie 1973, partial abrogata. Nu exista o succesiune prestabilita, suveranul numindu-si un print mostenitor din randul membrilor familiei regale. Seful statului(emir) este seicul Issa Bin Salman al-Khalifa.
Este un arhipelag format din insula Bahrain (563 km²) si alte 32 de insulite (Muharrq, Sitra, Umm Na’asan, An Nabi Salih s.a). Relieful insulei Bahrain este dat de un desert nisipos monoton (altitudine maxima de 135 metri in Jabal Dukham). Clima este arida, cu precipitatii scazute (sub 100mm/an) si temperaturi relative iarna (16° C in ianuarie) si foarte ridicate vara (34,3° C). fauna este foarte saraca (gazele, iepuri), iar vegetatia naturala este aproape inexistenta.
Economia statului se bazeaza pe exploatarea si prelucrarea petrolului care-i asigura o puternica crestere economica. Isi asigura materia prima din import; rezervele locale de petrol sunt foarte reduse, mai importante fiind cele de gaze naturale. Agricultura este bazata pe plantatiile de curmali, legume, pepeni, citrice, orez, etc.

Arabia Saudită

   Cu numele sau oficial-Al Mamlaka Al-Arabiya As-Sa ‘Udiya, Regatul Arab Saudit este situat in sud-vestul Asiei, ocupand cea mai mare parte a Peninsulei Arabia, intre 16º11´-32°09´ latitudine nordica si 34°34´-55°41´longitudine estica. Este invecinata cu alte state arabe : Iordania, Iraq, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemenul, dar si cu ape : Golful Persic si Marea Rosie.

   Cu un teritoriu de 2 150 000 km², Arabia Saudita are o populatie mica, cifrata in 1996 la un numar de 18 426 000 de locuitori si cu o densitate de doar 9 loc/km². Aceasta populatie se concentreaza cu precadere in oazele din zona centrala a tarii precum si pe cele doua litoraluri(mai numeroasa pe litoralul Marii Rosii).Circa 20% din populatie este nomada iar desertul Rub’al Khali, situat in sudul tarii, este complet lipsit de populatie. Islamismul are ponderea cea mai mare in Arabia Saudita ca religie cu un procent de 98%.

   Capitala tarii este Riyadh, situat in centrul tarii, intr-o oaza la poalele muntilor Tuwaiq cu o populatie de circa 1 500 000 de suflete. Centru al wahabitilor la inceputul secolului al-XIX-lea, Riyadhul devine in 1932 capitala Arabiei Saudite. Intre 1959-1976 sediul administratiei s-a aflat la Jeddah, Riyadhul ramanand resedinta suveranului si a guvernului. Este un important centru comercial si cultural precum si nod al transporturilor caraviniere din Peninsula. Detine numeroase institutii de invatamant laic si religios. Monumente mai importante se remarca moscheea Jami’da si Palatul regal al-Murabba. Orase importante : Jeddah, Mecca, Ta’if, Medina si ad-Damman.

   Limba oficiala este araba. Limba semita, araba ia nastere in Peninsula Arabia, de unde se raspandeste in secolele VII-VIII, odata cu expansiunea araba in Orientul Apropiat si in Peninsula Iberica, devenind limba religioasa si literara a intregii lumi musulmane. Limba araba foloseste din prima jumatate a mileniului I e.n. un alfabet propriu (cu scrierea de la dreapta la stanga). Raspandita pe un teritoriu intins, araba a suferit influenta idiomurilor locale, separandu-se in mai multe dialecte. In Arabia Saudita de astazi se vorbeste un dialect propriu Peninsulei Arabia.

   Din punct de vedere administrativ, Arabia Saudita este impartita in 17 provincii numite « manatiq idariyah », si anume : ‘Afif, al-Jawf, al-Khasirah, al-Madinah, al-Mataqah ash-Sharqi-yah, al-Qasim, al-Qurayyat, ar-Riyadh, ‘Asir, Baljarshi, Bishah, Ha’il, Makkah, Mintaqat al Hudud ash-Shamaliyah, Najran, Qizan si Ranyah.

   Istoria Arabiei Saudite este una extrem de interesanta. Locuita din mileniul I i.e.n. de triburi arabe care intemeiaza mici regate. Peninsula Arabia este unificata pentru prima data (630-35 i.e.n.) de Muhammad, intemeietorul islamismului, devenind pentru scurt timp centrul Califatului Arab. Odata cu decaderea Califatului Abasid , iau nastere in secolele IX-X mici principate  feudale, care ajung in secolul XVI sub suzeranitatea Imperiului Otoman, suzeranitate mentinuta cu intreruperi pana in 1918. Secta islamica militanta a wababitilor, originara din Nejd, intemeiata de Muhammad Ibn al-Wahhab (1703-1792.), dupa 1740 unifica temporar cea mai mare parte a Arabiei Saudite, castigand de partea sa pe emirul Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei dinastii, si ameninta posesiunile otomane din Mesopotamia. Cucerirea Bahrainului (1803) si a Kuweitului (1804) de catre statul wahabit, amenintarea Sultanatului Masqat, aflat sub protectie britanica, declanseaza o puternica riposta a Companiei Britanice a Indiilor Orientale (1806). Trupe ale viceregelui egiptean, Muhammad Ali, reusesc, din insarcinarea sultanului otoman Mahmud al –II-lea, sa infranga in 1818 statul wahabit. Abd al Aziz Ibn Saud, emir din Nejd (1902-1953) si imam al wahabitilor, reconstituie statul wahabit, uneste cea mai mare parte a Peninsulei Arabia si isi ia la data de 22 septembrie 1932 titlul de rege al Arabiei Saudite. Datorita veniturilpr obtinute din exportul de petrol, Arabia Saudita a jucat si joaca un rol primordial in problemele economice si politice ale Orientului Mijlociu. Arabia Saudita incearca sa refaca unitatea statelor arabe, divizate in urma vizitei presedintelui Egiptului in Israel (19-21 noiembrie 1977) si a semnarii Tratatului de pace egipteano-israelian (26 martie 1979). Pe plan economic, autoritatile urmaresc ca obiective principale reducerea dependentei fata de exportul de titei, industrializarea tarii, realizarea unui vast program de dezvoltare a invatamantului si a serviciilor sociale. Din 1982, printul Fahd Ibn Abd-al-Aziz ii ia locul fratelui sau vitreg Khalid (1975-1982) la conducerea regatului saudit, incepand astfel o noua era in istoria tarii, era marcata de ample reforme si masuri de dezvoltare a tarii.

   Ca si organizare de stat, Arabia Saudita este o monarhie absoluta, un regat ereditar in care regele domneste in conformitate cu dreptul sacru islamic (sharia) si traditiile arabe. Nu exista o succesiune la tron prestabilita, suveranul fiind desemnat de catre un consiliu format din membrii familiei regale.

   Sarbatoarea nationala a Arabiei Saudite este 23 septembrie 1932-aniversarea intemeierii regatului saudit iar moneda nationala este Riyalul, care este egal cu 100 de Halalah.

               Conditiile naturale sunt specifice pe acest teritoriu. In partea centrala se desfasoara un podis slab ondulat, traversat de vai seci (« wadi ») insotite de o serie de oaze (Al Syadyr, Al’Arid, Al Hawta) si marginit de cateva lanturi muntoase spre est (Jabal Tawaiq) si nord (Jabaj Shammar), ale caror inaltimi depasesc rar 1 000 de metri, mai semeti ce trec de 2 500 m(Jabal Qarnait-2565 m, Jabal Ibrahim-2501 m). Acestia sunt despartiti de litoralul Marii Rosii printr-o campie ingusta, Tihama, traversata de vai scurte. In nordul si sudul tarii se intind doua mari deserturi : An Nafud (prelungire a desertului Siriei) si Rub’al Khali (Ar Ramlah), acesta din urma acoperind 1/3 din suprafata tarii. Spre Golful Persic, insotit de recifi coralingieni, se intinde platoul scund Al Hasa, cu bogate structuri petrolifere. Lipsesc cursurile de apa permanente. Clima este cea tropical-desertica, cu precipitatii ceva mai bogate in muntii din sud-vest(560 mm/an), cea mai mare parte a teritoriului primind doar sub 100 mm/an. Vegetatia ierboasa este prezenta doar in oaze si temporar in podisul central ; in muntii din sud-vest se dezvolta o bogata vegetatie arborescenta. Fauna include numeroase insecte, scorpioni, serpi (cobra de nisip, vipera), pasari, maimute, sacali s.a.

   Economic, Arabia Saudita este cel mai mare exportator de petrol si cu cele mai mari rezerve cunoscute pana in prezent. Ea cunoaste o adevarata explozie in domeniul investitiilor si a constructiilor, in principal in domeniul industriei, al transporturilor si agriculturii. S-au construit numeroase unitati industriale, indeosebi cele de rafinare a petrolului (Jaddah, Riyadh), ingrasaminte chimice (ad-Damman), produse metalurgice(Jeddah). Arabia Saudita detine ca resurse minerale imense cantitati de petrol, gaze naturale precum si minereu de fier, cupru si aur in cantitati mai mici. Produce anual produse siderurgice, , benzina, uleiuri usoare, uleiuri grele, energie electrica, gaze lichefiate, ingrasaminte azotoase, ciment, produse alimentare (zahar, lapte, unt, carne, bauturi nealcoolice).