Iran

Republica Islamica Iran( Al-Jumhuriya-I-Islami Iran) este situata in Asia de Sud-Vest intre 25°-40° latitudine nordica si 44°-63° longitudine estica. Se invecineaza cu Armenia, Azerbaidjan, Marea Caspica, Turkmenistan, Afghanistan, Pakistan, Golful Oman si Golful Persic, Iraq si Turcia.
Are o populatie de 68 738 000 locuitori (in 1996), raspanditi pe un teritoriu vast de 1 650 000 de km². Densitatea medie a populatiei este de 42 loc/km². Majoritatea populatiei este compusa din iranieni (65%), apoi urmeaza turco-tatarii (20%), kurzii (10%), armenii (3%) si arabii (2%). Cea mai mare parte a populatiei se afla in nordul si nord-vestul tarii, cu puternice concentratii de-a lungul tarmului Marii Caspice, in jurul Teheranului si in provinciile Azerbaijan Bakhtari si Azerbaijan Khavari ; alte concentrari mai importante de populatie se intalnesc in sectorul nordic al tarmului Golfului Persic, in jurul orasului Mashhad. O treime din suprafata Iranului este nelocuita. Islamismul reprezinta in aceasta tara religia de stat (musulmani siiti).
Capitala tarii este Teheranul (Tehran), situat in in partea de nord a tarii, la aproximativ 100 de km de Marea Caspica, in Podisul Iranian, la 1 200-1 700 m altitudine. Este inconjurat de rauirile Karaj si Jajrud si dominat de varful vulcanic Damavand (5669 m) si lantul Elburs. Are o suprafata de 280 km² si o populatie de 6 000 000 locuitori impreuna cu suburbiile si orasele- satelit. Fondat in secolul XII, el este distrus de mongoli la inceputul secolului XIII si reconstruit apoi, Teheranul se impune in Evul Mediu ca un insemnat centru comercial, devenind in 1788 capitala Persiei. Astazi, este cel mai important nod de transporturi si centru industrial al tarii. Teheranul are ca principale centre de atractie palatele Golestan, Saad Abad si Palatul de Marmura, moscheile Sayyd Nasruddin, Hazr Abud Azim, Separ-Salar si Moscheea de Aur. Orasele mai importante ale Iranului sunt : Isfahan, Mashhad, Tabriz, Shiraz, Kermanshah, Abadan, Qom, Ahvaz, Rasht, Yazd, Hamadan si Rezaiyeh.
Persana reprezinta limba oficiala in stat. Ea apartine grupului iranian al familiei de limbi indo-europene, fiind influentata in evolutia sa de limba araba (indeosebi de vocabular). Foloseste alfabetul cu caractere arabe. Este impartit in 14 provincii numite « ostan ». Ziua nationala a Iranului este ziua de 11 febuarie. Moneda nationala este Rialul care este egal cu 100 de dinari.
In mileniul III.e.n., in sud-estul Iranului de astazi, ia fiinta statul Elam (cu capitala la Susa), puternic influentat de civilizatia mesopotamiana. La sfarsitul mileniului II i.e.n., pe teritoriul Iranului se stabilesc triburile indo-europene ale mezilor si persilor venite din nord. Statul Media ia fiinta in secolul VIII i.e.n. si cunoaste sub Ciaxare (625-585 i.e.n.) o epoca de glorie. Cirus al II-lea (559-530 i.e.n), regele persilor, , supune Media si intemeiaza Imperiul Persan (dinastia Ahemenizilor), care, sub Darius I (522-486 i.e.n) atinge apogeul puterii sale. Imperiul Ahemenid se intinde de la Indus pana la Egipt si Tracia, esuînd insa in secolul V i.e.n. in incercarea de cucerire a Greciei (infrangerile de la Marthon-490, Salamina-480 si Plateea-479 i.e.n). Alexandru cel Mare cucereste in 334-330 i.e.n Imperiul Persan. Dupa un secol de apartenenta la Regatul Seleucid, Iranul devine nucleul regatelor partilor (240 i.e.n.-226 i.e.n) si sasanizilor(226 -651 e.n.), state puternice in vesnica rivalitate cu Imperiul Roman. Cucerit de arabi (635-651 e.n), statul adopta islamismul, dar se desprinde treptat, in secolele IX-X, din Califatul Arab. In 1258 sufera o pustiitoare invazie mongola. Ismail I (1499-1524), intemeietorul dinastiei Sefavizilor, pune bazele unui nou stat iranian centralizat, care cunoaste o mare stralucire sub Abbas I cel Mare (1588-1629). In 1772 dinastia Sefavizilor este inlaturata de afgani, iar Persia este cucerita in 1736 de otomanul Nadir-sah (1735-1747). In timpul dinastiei Kadajarilor (1779-1925), Persia cunoaste o perioada de declin. In razboaiele cu Rusia (1804-1813 si 1826-1828), pierde Georgia, Daghestanul, Azerbaidjanul de Nord si Erevanul. In a doua jumatata a secolului XIX, influenta britanica si rusa devin predominante, cele doua state impartind Persia prin Tratatul din 1907 in doua zone de influenta. La inceputul secolului XX(1905-1911) are loc o revolutie antifeudala si antiimperialista. Dinastia Kadjarilor este detronata in 1925, iar Reza-Khan devine sah al Persiei. Persia adopta in 1935 denumirea statala de Iran. La mijlocul lui 1978, datorita deteriorarii situatiei economice, arestarii unor demonstranti si a unor lideri religiosi, se extind miscarile antiguvernamentale laice si religioase in majoritatea provinciilor tarii. La 8 septembrie 1978 este introdusa legea martiala si sunt operate numeroase arestari. La 16 ianuarie 1979, sahul Mohammad Reza Pahlavi paraseste tara lasand un Consiliu de Regenta, care se autodizolva mai tarziu. Liderul religios siit iranian, ayatolahul Khomeini, reintors dupa 15 ani de exil, preia conducerea Consiliului Revolutionar Islamic. Noul guvern ia masuri pentru refacerea economica a tarii.
Iranul este o republica parlamentara, potrivit Constitutiei aprobate prin referendum in 3 decembrie 1979. Presedintele este ales prin vot direct pe o perioada de 4 ani. Autoritate suprema in stat o reprezinta liderul religios. Presedintele actual al Iranului este Mohammad Khatami.
Relieful este dat de un intins podis, Podisul Iranian, inconjurat de munti inalti : in nord, lantul Elburs care atinge inaltimea maxima de 5669 m in vulcanul stins Damavand, in nord-est se afla Muntii Khurasan iar in vest si sud-vest se intinde lantul Zagros (4548 in varful Zardkur) si este continuat de Muntii Zaristan si Fars. Podisul Iranian, cu altitudini ce variaza intre 300 si 1800 m, este in cea mai mare parte ocupat de doua intinse deserturi-Dasht-i-Kavir si Dasht-i-Lut. Clima este deosebit de arida in podis, cu ierni foarte reci si veri calde iar precipitatiile sunt extrem de scazute (100 mm/an la Teheran). In regiunile periferice si de coasta din nord (de-a lungul Marii Caspice) si sud (Golful Persic) clima este mai umeda si favorizeaza culturi de tip tropical. Pe munti cad precipitatii bogate sub forma de zapada. Reteaua hidrografica este saraca, cursrile de apa fiind in cea mai mare parte sezoniere ; principalul rau este Karun. In cea mai mare parte vegetatia are un caracter stepic sau semidesertic. Tarmurile cu precipitatii suficiente, sunt acoperite de paduri cu aspect tropical. Versantul nordic al Elbursului este ocupat de paduri de stejar, fag, tisa si numeroase specii mediteraneene. Fauna cuprinde leul, pantera, tigrul, pisica salbatica, sacalul, lupul, vulpea, hiena, mangusta, muflonul, ibexul, gazela persana s.a.
Economia Iranului este bazata pe industria petrolului si pe agricultura irigata. Principalele culturi sunt cele de grau, orez, sfecla de zahar,bumbacul, curmali si citrice. Se cresc ovine si caprine.

Arabia Saudită

   Cu numele sau oficial-Al Mamlaka Al-Arabiya As-Sa ‘Udiya, Regatul Arab Saudit este situat in sud-vestul Asiei, ocupand cea mai mare parte a Peninsulei Arabia, intre 16º11´-32°09´ latitudine nordica si 34°34´-55°41´longitudine estica. Este invecinata cu alte state arabe : Iordania, Iraq, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemenul, dar si cu ape : Golful Persic si Marea Rosie.

   Cu un teritoriu de 2 150 000 km², Arabia Saudita are o populatie mica, cifrata in 1996 la un numar de 18 426 000 de locuitori si cu o densitate de doar 9 loc/km². Aceasta populatie se concentreaza cu precadere in oazele din zona centrala a tarii precum si pe cele doua litoraluri(mai numeroasa pe litoralul Marii Rosii).Circa 20% din populatie este nomada iar desertul Rub’al Khali, situat in sudul tarii, este complet lipsit de populatie. Islamismul are ponderea cea mai mare in Arabia Saudita ca religie cu un procent de 98%.

   Capitala tarii este Riyadh, situat in centrul tarii, intr-o oaza la poalele muntilor Tuwaiq cu o populatie de circa 1 500 000 de suflete. Centru al wahabitilor la inceputul secolului al-XIX-lea, Riyadhul devine in 1932 capitala Arabiei Saudite. Intre 1959-1976 sediul administratiei s-a aflat la Jeddah, Riyadhul ramanand resedinta suveranului si a guvernului. Este un important centru comercial si cultural precum si nod al transporturilor caraviniere din Peninsula. Detine numeroase institutii de invatamant laic si religios. Monumente mai importante se remarca moscheea Jami’da si Palatul regal al-Murabba. Orase importante : Jeddah, Mecca, Ta’if, Medina si ad-Damman.

   Limba oficiala este araba. Limba semita, araba ia nastere in Peninsula Arabia, de unde se raspandeste in secolele VII-VIII, odata cu expansiunea araba in Orientul Apropiat si in Peninsula Iberica, devenind limba religioasa si literara a intregii lumi musulmane. Limba araba foloseste din prima jumatate a mileniului I e.n. un alfabet propriu (cu scrierea de la dreapta la stanga). Raspandita pe un teritoriu intins, araba a suferit influenta idiomurilor locale, separandu-se in mai multe dialecte. In Arabia Saudita de astazi se vorbeste un dialect propriu Peninsulei Arabia.

   Din punct de vedere administrativ, Arabia Saudita este impartita in 17 provincii numite « manatiq idariyah », si anume : ‘Afif, al-Jawf, al-Khasirah, al-Madinah, al-Mataqah ash-Sharqi-yah, al-Qasim, al-Qurayyat, ar-Riyadh, ‘Asir, Baljarshi, Bishah, Ha’il, Makkah, Mintaqat al Hudud ash-Shamaliyah, Najran, Qizan si Ranyah.

   Istoria Arabiei Saudite este una extrem de interesanta. Locuita din mileniul I i.e.n. de triburi arabe care intemeiaza mici regate. Peninsula Arabia este unificata pentru prima data (630-35 i.e.n.) de Muhammad, intemeietorul islamismului, devenind pentru scurt timp centrul Califatului Arab. Odata cu decaderea Califatului Abasid , iau nastere in secolele IX-X mici principate  feudale, care ajung in secolul XVI sub suzeranitatea Imperiului Otoman, suzeranitate mentinuta cu intreruperi pana in 1918. Secta islamica militanta a wababitilor, originara din Nejd, intemeiata de Muhammad Ibn al-Wahhab (1703-1792.), dupa 1740 unifica temporar cea mai mare parte a Arabiei Saudite, castigand de partea sa pe emirul Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei dinastii, si ameninta posesiunile otomane din Mesopotamia. Cucerirea Bahrainului (1803) si a Kuweitului (1804) de catre statul wahabit, amenintarea Sultanatului Masqat, aflat sub protectie britanica, declanseaza o puternica riposta a Companiei Britanice a Indiilor Orientale (1806). Trupe ale viceregelui egiptean, Muhammad Ali, reusesc, din insarcinarea sultanului otoman Mahmud al –II-lea, sa infranga in 1818 statul wahabit. Abd al Aziz Ibn Saud, emir din Nejd (1902-1953) si imam al wahabitilor, reconstituie statul wahabit, uneste cea mai mare parte a Peninsulei Arabia si isi ia la data de 22 septembrie 1932 titlul de rege al Arabiei Saudite. Datorita veniturilpr obtinute din exportul de petrol, Arabia Saudita a jucat si joaca un rol primordial in problemele economice si politice ale Orientului Mijlociu. Arabia Saudita incearca sa refaca unitatea statelor arabe, divizate in urma vizitei presedintelui Egiptului in Israel (19-21 noiembrie 1977) si a semnarii Tratatului de pace egipteano-israelian (26 martie 1979). Pe plan economic, autoritatile urmaresc ca obiective principale reducerea dependentei fata de exportul de titei, industrializarea tarii, realizarea unui vast program de dezvoltare a invatamantului si a serviciilor sociale. Din 1982, printul Fahd Ibn Abd-al-Aziz ii ia locul fratelui sau vitreg Khalid (1975-1982) la conducerea regatului saudit, incepand astfel o noua era in istoria tarii, era marcata de ample reforme si masuri de dezvoltare a tarii.

   Ca si organizare de stat, Arabia Saudita este o monarhie absoluta, un regat ereditar in care regele domneste in conformitate cu dreptul sacru islamic (sharia) si traditiile arabe. Nu exista o succesiune la tron prestabilita, suveranul fiind desemnat de catre un consiliu format din membrii familiei regale.

   Sarbatoarea nationala a Arabiei Saudite este 23 septembrie 1932-aniversarea intemeierii regatului saudit iar moneda nationala este Riyalul, care este egal cu 100 de Halalah.

               Conditiile naturale sunt specifice pe acest teritoriu. In partea centrala se desfasoara un podis slab ondulat, traversat de vai seci (« wadi ») insotite de o serie de oaze (Al Syadyr, Al’Arid, Al Hawta) si marginit de cateva lanturi muntoase spre est (Jabal Tawaiq) si nord (Jabaj Shammar), ale caror inaltimi depasesc rar 1 000 de metri, mai semeti ce trec de 2 500 m(Jabal Qarnait-2565 m, Jabal Ibrahim-2501 m). Acestia sunt despartiti de litoralul Marii Rosii printr-o campie ingusta, Tihama, traversata de vai scurte. In nordul si sudul tarii se intind doua mari deserturi : An Nafud (prelungire a desertului Siriei) si Rub’al Khali (Ar Ramlah), acesta din urma acoperind 1/3 din suprafata tarii. Spre Golful Persic, insotit de recifi coralingieni, se intinde platoul scund Al Hasa, cu bogate structuri petrolifere. Lipsesc cursurile de apa permanente. Clima este cea tropical-desertica, cu precipitatii ceva mai bogate in muntii din sud-vest(560 mm/an), cea mai mare parte a teritoriului primind doar sub 100 mm/an. Vegetatia ierboasa este prezenta doar in oaze si temporar in podisul central ; in muntii din sud-vest se dezvolta o bogata vegetatie arborescenta. Fauna include numeroase insecte, scorpioni, serpi (cobra de nisip, vipera), pasari, maimute, sacali s.a.

   Economic, Arabia Saudita este cel mai mare exportator de petrol si cu cele mai mari rezerve cunoscute pana in prezent. Ea cunoaste o adevarata explozie in domeniul investitiilor si a constructiilor, in principal in domeniul industriei, al transporturilor si agriculturii. S-au construit numeroase unitati industriale, indeosebi cele de rafinare a petrolului (Jaddah, Riyadh), ingrasaminte chimice (ad-Damman), produse metalurgice(Jeddah). Arabia Saudita detine ca resurse minerale imense cantitati de petrol, gaze naturale precum si minereu de fier, cupru si aur in cantitati mai mici. Produce anual produse siderurgice, , benzina, uleiuri usoare, uleiuri grele, energie electrica, gaze lichefiate, ingrasaminte azotoase, ciment, produse alimentare (zahar, lapte, unt, carne, bauturi nealcoolice).